Imperativul în Limba Germană

Imperativul se foloseste doar in cazul in care cineva se adreseaza direct / personal cuiva.

Imperativul este valabil doar in persoana 2. singular “du” / tu si persoana 2. plural “ihr” / voi si forma de politete “Sie” / Dvs. Asadar persoana 3. singular “er, sie, es” / el , ea nu este posibila. Pentru persoane care se tutuie (du, ihr / tu, voi) se foloseste imperativul informal. La imperativul informal nu se foloseste pronumele personal, la “du” / tu se adauga terminatia “st“.

Mach (st du) die Tür zu!

Inchide (tu) usa!

.         Macht (ihr) die Tür zu!

Inchideti (voi) usa!

Pentru persoane cu care se foloseste forma de politete (Sie /Dvs.) se foloseste imperativul formal. La imperativul formal se pastreaza pronumele personal. Prefixele verbelor separabile si pronumele reflexive se aseaza in spatele imperativului.

O propozitie imperativa se poate sfarsi cu un punct “.” , dar si cu semnul exclamarii “!“. Un “!” da intensitate unei somatii, intareste asadar un ordin / o porunca. Cu “.” Se vorbeste fara intensitate.

Cuvintele “bitte” / te rog si “bitte mal” / te rog odata fac imperativul mai prietenos si mai politicos.

.         Mach das Fenster zu!

Inchide fereastra!

.         Mach das Fenster zu.

Inchide fereastra.

.         Mach bitte das Fenster zu.

Te rog inchide fereastra.

.         Mach bitte mal das Fenster zu.

Te rog inchide odata fereastra.

.         Mach doch bitte mal das Fenster zu.

Te rog inchide odata / putin fereastra.

La imperativ conteaza foarte mult pronuntia corecta. Pronuntia si viteza de vorbire pot face imperativul rostit sa fie politicos sau sa para ca un ordin. “Vorbitul repede si cu voce tare” pare nepoliticos si da sentimentul unui ordin / unei porunci.

1.  Functiile imperativului

Imperativul se foloseste pentru :

2. Imperativul verbelor regulate

Urmatorul tabel arata unele exemple cu verbe regulate, separabile si reflexive:

3. Imperativ cu schimb de vocale

Un schimb de la e la “i” sau “ie” in persoana 2. singular ia imperativul cu el:

4. Imperativ cu schimb de vocale

Un schimb de la e la “i” sau “ie” in persoana 2. singular ia imperativul cu el:

In schimb un schimb de vocala de la a la “ä” nu ia imperativul cu el :

.         Fahr mit.

Mergi si tu.

.         Schlaf gut.

Dormi bine.

.         Lauf schneller.

Fugi mai repede.

.         Sauf nicht so viel.

Nu bea atata.

5. Imperativ cu verbe cu -t; -d; si -m; -n

La verbe cu literele in baza verbului -t, -d, -m si -n ( verbe ca arbeiten / a lucra, reden / a vorbi, atmen / a respira, öffnen / a deschide) se adauga si in imperativ litera “e“:

6. Exceptii

Urmatoarele verbe sunt deosebite:

7. Forme inlocuitoare

Exista si multe alternative la imperativ, cum arata urmatorul tabel: